vineri, 11 decembrie 2009

Uratii

Pe adevaratii urati nu-i vedem des.
Dar daca ne gandim bine, sunt cativa, putini, care ne-au marcat. Eu am 2.

M-am intalnit cu unul dintre ei saptamana trecuta. A fost primul care mi-a urat Craciun fericit anul asta, si m-a sarutat zgomotos. Apoi am mers singura la un film, si un urat oribil s-a asezat langa mine. Cred ca era si putin nebun. Mi-a comunicat din senin ca el crede, considera ca eu seman cu un domn dintr-o poza, un domn gras, de vreo 40 de ani. Eu. In seara aia m-am gandit ca s-a spart teava cu urati in poala mea.

De adevaratii urati fuge toata lumea. Ei stiu lucrul asta, si devin foarte rai. Uratii adevarati urasc. Iar asta se simte, asa ca oamenii fug si mai tare de ei.
Mai mult, in ei par sa creasca niste defecte teribil de suparatoare. Ei devin aroganti, tupeisti sau deosebit de bagaciosi. Uneori isi permit sa te intrebe direct de ce nu vrei sa dansezi cu ei. Sau de ce nu-i suni. Sau sar sa te pupe umed si apasat pe amandoi obrajii. Sau au tupeu sa te trezeasca in tren, daca te-au vazut, ca sa te salute. Nu se gandesc ca tu te sperii de ei si asa, daramite zdruncinat din somn.

E foarte multe ura in urati. S-ar razbuna cu prima ocazie, daca ar putea. Pe LUME.

2 comentarii:

alex spunea...

noroc ca exista si frumosi

ioana spunea...

o sa discutam si despre asta