oamenii batranesti

Exista oameni la care cand ma uit, ii vad exact cum erau cand erau mici. Cei mai multi imi apar neajutorati si palizi, genul “fes in aprilie”.
Dar nu despre asta voiam sa scriu. Ci despre oamenii batranesti. (Nu, nu batraniciosi.)
Nu pot sa spun exact ce anume ii leaga, ce ma face sa-i numesc asa (evident, exclud varsta, fiindca eu vorbesc despre oameni tineri). De cele mai multe ori e vorba de lentoarea cu care abordeaza o problema. Sunt genul de oameni care chibzuiesc, care au nevoie sa “se descalte”, ca sa poata sa te ajute. Si au masura lucrului bine facut. O fi profunzime? Da, dar nu numai. Sau nici macar.
Ce altceva?
De exemplu, oamenii astia se pricep foarte bine sa lege sireturile pantofilor. Daca nu te simti bine, o sa te intrebe daca ai mancat. Parul lor miroase de cele mai multe ori a soare.
Exista anumite glume la care ei o sa rada intotdeauna, glume cu fond, asezate, a la Toma Caragiu.
Nici nu stiu exact care e binele pe care mi-l fac oamenii batranesti. Dar ii caut, si daca ii gasesc, e semn bun.