Dureri

Reparatii pantofi, croitorii, ceaprazarii, locuri unde poti sa ascuti cutite – Bucurestiul e plin de astfel de jucarioare comerciale. Epifanii interbelice. Putinele semne pitoresti ale atemporalitatii in care traim.In fine. Te-ai astepta sa gasesti acolo o clientela prezivizibila – batrani nostalgici sau oameni “fara parale”. Mai putin la pantofari.
La pantofari vin multi oameni tristi. Sunt oameni care aduc la doctor o incaltare prea draga ca sa fie aruncata; e inca vie si prea frumoasa ca sa moara. Oamenii astia aproape implora. Puteti sa faceti ceva cu el (cu pantoful)? Sa fie la fel ca inainte? Sa fie ca celalat? Se mai poate salva ceva?... Pantofarul se uita, cantareste, intoarce incaltarea pe toate partile, in mainile lui negre, in care totusi nu ti-e frica sa lasi sa cada o sandaluta galbuie. Ii trece ceva prin cap, se vede, incearca o manevra cu mana libera. Ofteaza. Incercam.. Stapanul se lumineaza, si zice ca-i dispus sa plateasca acum si sa treaca oricand sa-l ia acasa. Eventual mai povesteste despre inca un bocanc bolnav. Oare ala...? Aduceti-l maine, bubuie din nou pantofarul.
O camera micuta, prafuita, cu miros de beci, plina de emotii.
Sau poate sunt eu sarita.