luni, 19 aprilie 2010

dezvrajire si invrajire

Un sentiment suparator de superioritate.
Semn ca ma dezvrajesc. De catva timp.
Incep sa cunosc pasii cosminei atat de bine, incat stiu cand se duce la baie sa se spele pe maini si cand se duce la baie ca sa se duca la baie.
Ma uit la oameni si banuiesc cine se cred, de cine le place, care le sunt complexele.
Sunt in stare sa intru in filmul oricui. Al unui taximetrist taran care evaluaza sanii tipelor de pe strada. I-am evaluat impreuna.
Simt de la distanta cine se gandeste la mine cu suparare.
De astea.
Ma dezvrajesc.
La inceput m-am gandit ca asta fac plannerii. Dupa aia m-am gandit ca din contra, aia langa care vrei sa stai, planneri sau oameni, aia invrajesc lucrurile. Aia vad cu dioptrii. Dau cu ciudat.
Vreau sa ma invrajesc la loc, repede. Sa stea lumea langa mine, ciorchine.

Un comentariu:

radu bailau spunea...

unei mister ii si vraja! vezi oleaca!