Tanti

Normal Paula, tusa Ileana, tanti Profira, tanti Aurica de la gradinita, Cristina, Ioana, Corina si tanti Maria. Si tot neamul lor. Multe si nevazute.
“Tanti-care-face-curat” sau “tanti-care-o-ajuta-pe-mama”; si cateodata erau “tanti-care-are-grija-de-mine”.
Un fel de rude, rude trecatoare, care nu seamana cu nimeni din familie; suna plauzibil. Te obisnuiesti cu felul in care fac clatite sau supa sau mancarica de cartofi, cu ritmul de-a face curat, pe unele nici nu le simti, altele rad tot din cale, muta chestii, strica puzzle-uri (unele fac curat luna, altele, curat furtuna.. haha), te obisnuiesti cu glumele si ticurile lor si chiar cu necazurile lor. Care nu-s foarte diverse, cel mai des au soti alcoolici sau batausi, sau au avut odata, si atunci problema lor e ca-s habotnice – sau fericirea.
Si ele se obisnuiesc cu tine. Si invata sa-ti pastreze cotorul de varza, pentru ca-ti place, sau sa taie ceapa foarte mic, pentru ca altfel nu-ti place sau chiar sa se adrese pisicii pe nume, si sa-i vorbeasca frumos, pentru ca “e si ea om”.
Sunt foarte curate. Au aproape mereu degetele zbarcite de la apa.
Femei cu 5 clase, dar cu o spiritualitate socanta, care le permite sa se imprieteneasca cu copii, dar mai ales sa certe, sa prosteasca si sa alinte bunici. “Vai, domnu’, mai mare rusinea, ati cazut in gradina, stateati ca un gandac..”

Normal Paula zicea mereu “normal”. Pe ea o iubesc cel mai mult. De exemplu, “Normal am fost la piata dimineata, si am cumparat un pui normal mare.” Avea un sot, Nen’tu Vasile (am crezut multa vreme ca asa-l cheama pe el, Nentu), care cam bea. Uneori se imbatau amadoi si atunci se bateau. O data s-a enervat si l-a bagat in cada, fiindca era mai voinica decat el, si el s-a enervat mai tare, si Normal Paula a venit cu ochiul invinetit.
Pe tusa Ileana nici n-o mai tin minte, stiu doar ca era foarte ridata si imi amintesc ochii ei albastri, spalaciti si modelul sortului.
Tanti Profira devenise un fel de joc, ma jucam de-a ea, era mica-mica, peltica, maicuta si aparea din cand in cand la usa noastra, intotdeauna cu multe bagaje.
Tanti Aurica de la gradinita era o tiganca batrana care radea tot timpul, si spunea o poveste cu un iepuroi.
Cristina era o fata inalta, aproape uriasa. Odata s-a taiat foarte tare la deget, a umplut chiuveta de sange.
Ioana fura flori din gradina vecinilor si facea aranjamente. Noi o certam mereu, ea nu intelegea de ce si se intrista.
Corina isi punea fetita sa caute diftongi si hiaturi in ziare, ca sa nu se plictiseasca.
Tanti Maria mintea frumos o profesoara batrana si bolnava... “Haideti, ca eu am mai stat c-o doamna si ea s-a facut bine...”

M-am bucurat de ele.
Nu stiu cine le-a crescut, nu stiu cine le-a invatat sa creasca batrani.