nauc

oamenii orasului

2010-08-14T15:16:00.002+03:00

am vazut un om fara un ochi, care arata exact ca un caine fara un ochi.
am mai vazut un cersetor batran, cu barba alba si mult par pe spate, par alb, ii iesea de sub tricou, ca niste aripi de inger batran.

am o viata micro

2010-06-29T22:53:00.002+03:00

am o viata micro.
totul mi se intampla intre degete si mustati. (mustatile de pisica.)
am o mare viata micro, plina de scantei.

m-am intalnit cu cineva care are o viata macro.
totul i se intampla intre creierul sau si lumea din jur. lumea aia rotunda, care nu e plata.
are o mare viata macro, plina de scantei.

si lumea mea a inghitit-o pe a lui.

in particuliere

2010-05-11T17:04:00.005+03:00

magic hour a venit ieri la mine cu revelatie: nu suntem niciodata singuri. suntem printre particule! ploaie de particule si-nauntru, si afara. tre sa va uitati cu atentie ca sa le vedeti.

ploaia from ioana on Vimeo.

fac si eu filmulete, de cand cu strident. :)

dezvrajire si invrajire

2010-04-19T21:31:00.005+03:00

Un sentiment suparator de superioritate.
Semn ca ma dezvrajesc. De catva timp.
Incep sa cunosc pasii cosminei atat de bine, incat stiu cand se duce la baie sa se spele pe maini si cand se duce la baie ca sa se duca la baie.
Ma uit la oameni si banuiesc cine se cred, de cine le place, care le sunt complexele.
Sunt in stare sa intru in filmul oricui. Al unui taximetrist taran care evaluaza sanii tipelor de pe strada. I-am evaluat impreuna.
Simt de la distanta cine se gandeste la mine cu suparare.
De astea.
Ma dezvrajesc.
La inceput m-am gandit ca asta fac plannerii. Dupa aia m-am gandit ca din contra, aia langa care vrei sa stai, planneri sau oameni, aia invrajesc lucrurile. Aia vad cu dioptrii. Dau cu ciudat.
Vreau sa ma invrajesc la loc, repede. Sa stea lumea langa mine, ciorchine.

Sherlock Holmes are trip de planner

2010-03-08T11:32:00.005+02:00

angoase, invazia amanuntelor, flashback-uri perfecte din secundele imediat urmatoare, dependenta de un celalalt mai reliable.
mi-a placut.

de ursita

2010-02-07T10:34:00.013+02:00

de la bunicu lu mircea, stiu eu cine-i mircea, un zodiac mai mult ursitor decat descriptiv, simpatic, mai ales acolo unde se intelege. acuma, bunicu cic-a fost mare prevazator.
zice la leu ca-i plodnic si iubitor de ostire.

2010-01-26T14:30:00.004+02:00

hitchcock cu copii lui.

si madonna la 18 ani. da, da, semanam un pic. ahahah

v

2010-01-12T18:00:00.002+02:00

Poate ca ma iau prea in serios. M-am hotarat sa notez aici vizuinile. Ca sa nu le notez in alta parte (ca vreau totusi sa le tin minte).

Mi-am vazut Somnul. Era o un fel de minge ovala, mare, neagra, dintr-un cauciuc dur, ca ala din care-s facute rotile de masina. Era un cauciuc foarte saritor (desi statea cand l-am vazut eu) si putea usor rani pe cineva. Chiar si la muscat (ma dureau dintii numai cand il vedeam). Arata ca un nas imens al unui Micky-Mouse imens.

vision 2

2010-01-07T22:48:00.001+02:00

Deci ca sa intelegem cu totii, vizuinile mele sunt niste chestii pe care le vad cand ma trezesc noaptea, inainte sa adorm la loc.

Era un sarpe, un serpisor, care cand mergea scotea fum.

Violonistu meu

2010-01-07T22:41:00.004+02:00

Si mergeam asa pe strada, pe la vreo 8 seara, mai curand sictirita, cu caciula pe ochi. Si am trecut pe langa un local unde canta o mica orchestra, vreo 3-4 oameni, printre care si un violonist. Unul inalt si slab, cu par lungut, mai taranel asa dar jovial. Si mi-au cazut ochii pe el, si lui pe mine, si ne-am uitat unu la altu printr-un geam. Eu aveam privirea blana, de vaca trista, insa el a ras la mine. Siii... a mers cu vioara cu tot spre al doilea geam, in sensu meu de drum, numai ca sa vada daca ii zambesc inapoi. Si i-am zambit, si aveam amandoi niste ranjete latarete si simpatice.

condens 2009

2010-01-07T21:05:00.007+02:00

Am gasit pe it's nice that o idee draguta de sumar de an - chestie pe care simt intotdeauna nevoie sa o fac ("It's been a lot of blablabla fdskjnsj... but what have we learnt??").
Asa ca o sa-mi raspund si eu la niste intrebari la care a raspuns unu mai smecher.

Mark out of 9 for 2009?
Mi-as da un 7.30, desi am facut de mai putin. Ideea e ca mi s-au intamplat multe chestii misto, foarte misto, desi nu stiu ce-am facut eu ca ele sa se intample. Iar pe final de an am cam pierdut-o.

Best new discovery?
Aicea sunt mai multe: Londra (cu Primark, Portobello si Brick Lane stele), o familie de fete de pe Stefan cel Mare, funditele de pus in par.

Best idea?
Sa scriu scenarii in loc de ..texte, in fine - dar nu prea am pus-o in aplicare.

What were you doing this time last year?
Ma pregateam de cea mai urata indigestie din ultimii ani. Ratasem o seara draguta acasa la Laura.

What broke? How did you fix it?
Curierul. Clanta. Routerul. Sistemul de canalizare din bloc, cu mine victima principala. Stomacul meu. Eu n-am reparat nimic din astea. Stomacul nici macar nu s-a reparat.

What piece of work really stood out for you?
Moscheea Albastra. Printurile Wrangler, We Are Animals. Si multe, multe fotografii cu mine.

Favourite Book/Album/Film?
Amantele - Elfriede Jelinek / Fever Ray / Hundestage - Ulrich Seidl

Did you get Swine Flu?
Nu. Mama cred.

What are you going to miss about 2009 and what are you looking forward to in 2010?
De 2009 nu stiu. De la 2010 vreau sa ma duca pe alt continent.

Mi-ar placea sa mai raspunda cineva la intrebarile astea.

M.T.

2010-01-06T17:59:00.004+02:00

Nu pot sa ma abtin sa va indemn sa vizitati pagina de Wiki a lui Mihai Traistariu, care este de fapt cel mai impresionant CV din cate am vazut pana acum.
(Mint, am mai vazut unul de 26 de pagini, ceva patologic, insa foarte amuzant.)

Spicuiesc:
- Mihai este singurul artist roman care are 2 stele pe bulevardul celebritatilor
- are in acest moment 43 de fancluburi in Romania si 11 fancluburi internationale ( Rusia , Suedia , Olanda , Danemarca , Belgia , Grecia , Malta , Croatia , Polonia , Cipru , Rep. Moldova ). Peste 31.000 de fani sunt inscrisi in fancluburile din Romania si peste 5.000 in cele internationale.
- Are 15 videoclipuri pana in acest moment , care au fost difuzate pe toate posturile tv din Romania
-Autodidact convins , Mihai ajunge sa exerseze si 10-12-15 ore pe zi . Fanatismul sau atinge cote maxime . Vrea sa devina un cantaret celebru cu orice pret.
- Are 2 afaceri personale : o firma de taxi in Constanta care-i poarta numele - MIHAI TAXI ... si un studio de inregistrari , tot in Constanta, numit MIHAI STUDIO.
-in gimnaziu a excelat mai ales la matematica si limbile straine . Incepand de la 12 ani a participat timp de 6 ani la rand la olimpiada de matematica , unde a ajuns de fiecare data la faza nationala . Ulterior a fost cooptat in lotul olimpic de matematica .

Ma rog, lista e fascinanta si va invit.

Uratii

2009-12-11T13:54:00.007+02:00

Pe adevaratii urati nu-i vedem des.
Dar daca ne gandim bine, sunt cativa, putini, care ne-au marcat. Eu am 2.

M-am intalnit cu unul dintre ei saptamana trecuta. A fost primul care mi-a urat Craciun fericit anul asta, si m-a sarutat zgomotos. Apoi am mers singura la un film, si un urat oribil s-a asezat langa mine. Cred ca era si putin nebun. Mi-a comunicat din senin ca el crede, considera ca eu seman cu un domn dintr-o poza, un domn gras, de vreo 40 de ani. Eu. In seara aia m-am gandit ca s-a spart teava cu urati in poala mea.

De adevaratii urati fuge toata lumea. Ei stiu lucrul asta, si devin foarte rai. Uratii adevarati urasc. Iar asta se simte, asa ca oamenii fug si mai tare de ei.
Mai mult, in ei par sa creasca niste defecte teribil de suparatoare. Ei devin aroganti, tupeisti sau deosebit de bagaciosi. Uneori isi permit sa te intrebe direct de ce nu vrei sa dansezi cu ei. Sau de ce nu-i suni. Sau sar sa te pupe umed si apasat pe amandoi obrajii. Sau au tupeu sa te trezeasca in tren, daca te-au vazut, ca sa te salute. Nu se gandesc ca tu te sperii de ei si asa, daramite zdruncinat din somn.

E foarte multe ura in urati. S-ar razbuna cu prima ocazie, daca ar putea. Pe LUME.

doua bucati

2009-12-07T15:00:00.006+02:00

m-au surprins ieri aceste 2 bijuterii, fiecare in felul ei.
prima este despre buna-dispozitia aia de vacanta mare, de ora 9 dimineta.

de fapt, genericul de sfarsit e mai tare, dar nu l-am gasit. oricum, "toate panzele sus" e de gasit pe tvr cultural.

a doua este despre grotescul simpaticei naturi femeiesti. eu cel putin nu stiam varianta asta care e de 3000 de ori mai interesanta decat aia a lu geri.

relativitatea dupa mine

2009-11-24T16:40:00.002+02:00

Odata intamplate, lucrurile dispar la fel de categoric precum re-apar.

bucirole la diverta!!

2009-11-09T12:37:00.003+02:00

vision

2009-10-29T14:40:00.002+02:00

6 cozi de pisici, muiate in vopsea, pictand o spinare de leopard.

Get to me and turn me well, I'm a tired soul.

2009-10-14T12:18:00.007+03:00

Awkard child is awkward.

2009-09-11T17:45:00.005+03:00

tavi
face fashion
are 13 ani
este este este este o explozie o minune o oooooooooo
laura vrea sa-i cunoasca parintii
blog pe care sa stati mult

e super!

2009-09-10T16:15:00.005+03:00

Nu stiu cum sa incep. Vad ca am un fel de fetish. E mai ciudat. E legat de hypersupermarketuri.
Imi consum dragostea pe acolo. S-ar putea intelege ca fac sex printre rafturi. Nu e asta. E mult mai profund.
Am constatat de curand ca imi leg indragostelile si baietii de hypersupermarketuri. Pana acum am colectionat 3 perechi: Metro-X, Cora-Y si Nic-Z.
In Metro, eram mica si proasta, si ma plimbam pe acolo cu mama asteptand sa ma sune. Si toate rafturile erau colorate si infinite, ca dragostea mea. Ba chiar zburau si pasarele. Cand am ajuns la carnuri, mi s-a facut frig si asa simteam si mai tare ce calda si draguta eram.
In Cora, a fost o simfonie. Carucioarele straluceau. A fost primul loc in care am intrat de mana, oficial. Am intrat ca cumparam toata Cora ca sa stam 3 zile in casa fara sa mai iesim.
Cu Nic, cu Nic, cu Nic.. cu Nic n-o sa zic.

Mi-am dat seama de fetishu asta fiindca am observat ca imi consum dramele amoroase la Ikea.

Sa ma psihanalizeze cineva, va rog frumos.

cum m-am combinat sambata seara

2009-08-27T15:59:00.003+03:00

party monsters

2009-08-24T17:48:00.007+03:00

cele mai comestibile lucrari ale lui aurel schmidt

Istanbul pick-up lines

2009-08-12T17:40:00.007+03:00

In Istanbul, cam fiecare local din zonele turistice are cate-un agatator (o persoana care sta la strada si incearca sa te convinga sa intri in restaurant).
Cele mai memorabile texte:

"Come to the place you have to be!" (a picat foarte prost, in context de turisti care lucreaza in publicitate si se urasc pentru asta).

"Hello, Antonio Banderas is here. Come join us!"

"How can I help you spend your money?" (asta a venit de la unu care s-a balbait si a dat-o pe sinceritate)

Urmeaza preferatele mele:

"Hello, I am here!"
si

"Yes, yes, yes..." (aproape soptit, foarte convingator.)

he knows where the summer goes

2009-08-07T01:02:00.009+03:00

he is

de la cald

2009-07-24T21:03:00.001+03:00

Canicula are tripul ei, placut intr-un fel pervers, ma rog, ca multe feluri de placut, la urma urmei. Mi-e rau, as lesina dac-as putea, dar nu lesin, cu toate ca sangele meu e mai cald decat mine. Din cand in cand imi simt o mana sau un picior mai tare decat restul corpului. Vad cu aburi. De astea. Dar lucurile se dizolva, timpul si el. La fel si simturile, si se amesteca intre ele: apar mirosuri si foarte multe filme de tot felul, cel mai des sud-americane si eliadesti. Si apare si o lene teribil de frivola. E bine.

Exista un moment (sau o serie de momente), in fiecare anotimp, in care anotimpul ala e cel mai mult acolo. Adica e cel mai primavara sau cel mai vara din anul ala. De exemplu, cel mai vara a fost. Cel putin pentru mine. De doua ori. Prima data a fost intr-o noapte. A doua oara a fost mai special. Cel putin pentru mine. Fiindca a fost nu numai cel mai vara, ci cel mai vara in Bucuresti. A fost azi dimineata pe la 9, la in pasajul de metrou de la Victoriei. Oamenii muncitoresti defilau, de fapt tropoteau inghesuiti din directii opuse, pe matinala cadenta aritmica, in matinala transpiratie parfumata. Erau femei saltarete, secretare de birouri de stat si angajate in agentii de turism. Astea arata la fel vara. Barbatii nu stiu ce erau, n-am fost foarte atenta. A fost un fel de mars estival. Ceva imi spune ca Bucurestiul vara a fost mereu asa, si comunist, si pre.

In afara de momentul cel mai anotimp, mai e un moment. Cel putin pentru mine. E momentul cand, in toiul unui anotimp, se simte foarte tare anotimpul care urmeaza. Cu mult timp inainte sa vina. Si e foarte puternic. De exemplu, a fost momentul in care s-a anuntat toamna, acu vreo doua saptamani. Era dimineata, eram pe la ASE, treceam pe langa o florarie. A mirosit a gladiole de inceput de scoala.

Si ca sa intru un pic in filmul mirosurilor de anotimp, mi-am dat seama cum miroase primavara: a ceapa verde cu capsuni.

escape into my dream

2009-07-13T18:13:00.004+03:00

by diesel, kessels kramer, ys ago

My dark horse is horny

I fly over the kitchen city

My sky is erotic

My Hands are in love

I must destroy the evil bear

I’m falling forever

There’s smoke in my head

My sewing machine is crazy

They’re all chasing me

Acid pigs fly over me

serie cu tanti

2009-07-02T14:14:00.006+03:00

toate tantili

de la criza

2009-06-18T18:20:00.004+03:00

Ziua a fost vaga.
Nu.
Starea a fost de vag. De fapt, n-am mai simtit niciodata o stare de vag de asemenea intensitate.
Lucrurile clar nu erau bune, la job, cel putin, dar n-as fi putut sa zic de ce. Totusi, per total, lucrurile erau ok, dar n-as fi putut exact sa zic de ce.
Mi-am facut planuri de vacanta, ceea ce a fost bine. Dar asta m-a agitat asa de tare, ca aproape nu mai era bine.
Apoi am iesit la masa, unde lumea era mai curand alarmata. Dar nimeni nu putea sa zica exact de ce. Desi stiam ca toti incercau sa se exprime concret, nu ieseau decat fraze generalisime. Valabile in orice alt context.
Apoi am vizitat, in cautarea atei de nailon (minunata inventie), un magazin ascuns, care oferea de la galetuse la baterii. Foarte vag. Ata de nailon n-am gasit.
Si m-am intors in agentie, moment in care a inceput sa ma necajeasca senzatia unui muc in nas, pe care nu-l am. Sigur. Senzatia continua. Un disconfort vag in nara stanga.

Azi sunt pe repetitie

2009-05-19T16:21:00.000+03:00

Imi place foarte mult sa ma uit la repetitii de balet. Ma uit cu orele cand apuc. Imi place ca oamenii aia se istovesc frumos. Si ca sunt tot in acelasi film.
Ma rog, ideea e ca azi m-am gandit sa dau search pe youtube dupa Celibidache. Asa. Si am gasit o gramada de repetitii de-ale lui. Si mi-am amintit de REPETITII.
Ma gandeam intr-o vreme ca imi lipsesc notele. Asta fiindca in scoala luam o gramada de 10 si era bine. Dar repetitiile imi lipsesc cel mai mult. Alea de la cor.
Prima data am fost extatica intr-o repetitie. Mi s-a parut ca dupa tavan, intr-un fel de nisa, sunt ingeri.
Era coplesitor si ne sfarseam acolo si repetam bucati pana isi pierdeau sensul, fiecare voce, dupa aia numai cate doua, dupa aia trei, dupa aia toate patru. Ne atasam de cum suna numai vocea a3a sau de cum suna cantecu fara vocea I. Cerseam pauze, nu ni se dadeau, stateam noptile sa inregistram. Si eram toti asa, fierbinti si enervati si toti vroiam sa iasa perfect, si stiam cum anume e perfectu ala si de ce inca nu suntem acolo. Si cand iesea perfect nu ne venea sa credem si aproape nu puteam sa ne bucuram. De fapt nici nu era nimic de sarit in sus. Era asa ceva serios, grav, s-a intamplat in sfarsit.
Acuma nu prea mai e nimeni in jurul meu pe perfect, toti sunt pe spontan. Sa vina ideea, gata; sa tinem prezentarea, gata. Sa ne combinam, gata. Spontanul e superficial.
Intotdeauna mi-a sunat airea rau chestia aia cu „traieste clipa”. Suna asa cretin. Mi-am dat seama ca cele mai tari momente sunt alea pe care le repeti inainte. In cap. Creca asta e clarviziunea: momente pe care le repeti inainte sa le traiesti pe bune, le simti inainte sa se intample. Mereu a fost asa la mine.

A, si-o repetitie cu Celibidache. Ca un mic film. Mama, ce dor imi e.

soft porn 2. ruskaia

2009-04-23T17:45:00.002+03:00

d-l Ivan Maximov, sa-l mai cautati

Pe-acasa

2009-04-23T17:38:00.001+03:00

Sa cumparam flori. Narcise.
Un tiganas de vreo 8 ani (astia par intotdeauna mai micidecat sunt de fapt) cu galetusa plina in fata.
- Cum le dai mai baiete? zice ea.
- Zece fire la doi lei.
- Douazeci, la doi lei jumate?
- Mmnu.
- Ei, atuncea o sa iau numai zece fire!
Tiganasul se incrunta. Se uita la mine, dar eu rad de mama. Isi da seama ca n-are cu cine.
- Bine, hai, luati cum vreti...
Mama se bucura. I-a iesit. Si acuma e buna.
- Mai baiete, de unde esti tu?
- Din Voinesti.
- Bravo mai. Auzi, da tu ai mancat azi?
- N-am mancat...
- Pai sa-ti iei si tu un covrigel, da?..
Pai tocmai i-l negociase.

Si inca:

- Auzi George, acolo la beci e haos total. Tre sa facem ordine. Auzi, saptamana viitoare cand iti iei si tu doua zile libere, o zi jumate stai in beci.

Si tot ea mi-a zis ca Mendeleev a patentat vodca. O chimista. Totally.

practic, un divort dimineata in soare. si miei

2009-03-13T23:44:00.000+02:00

Ma bazaie de multa vreme chestia asta cu cuvantul PRACTIC, care da celui care-l pronunta mult profesionalism. Si impostura. Si mi-am dat seama de ce. Fiidca cuvantul PRACTIC face "un truism sa sune asemenea adevarului" (asa zice in cartea asta pe care-o citesc; beletristica).

steluta

E de-a dreptul deprimant sa auzi crainica anuntand "Buna DIMINEATA, bine ati venit la stirile de la ora 2.oo". E foarte noapte, cine incepe dimineata la ora asta e vai mama lui, eu care vad asta inca nu m-am culcat si imi amintesc ca, iata, mai am doar 6 ore de dormit pana maine dimineata, ah cacat. Foarte deprimant. Nu stiu cine i-a invatat.

steluta

Cuvantul DIVORT suna la fel (aproape) ca AVORT. Si nu-i numai V-ul ala.

steluta

Soare Z. Soare e un nume foarte bun.

steluta

Azi dimineata a nins in Iasi "cu fulgi desi si mari cat biscuitii", zice mama. "Ninsoarea mieilor", zice tata. Cica asa se cheama. Gasesc ca se cheama foarte, foarte frumos.

tot acolo

2009-03-02T23:46:00.000+02:00

asta imi place de mult timp. de fapt, imi place foarte mult. de m.micleuşanu

covrigei proaspeţi

covrigeii sunt buni
fiindcă mă mai suni
covrigeii sunt proaspeţi
fiindcă am oaspeţi

covrigeii sunt copţi
fiindcă mă mai suporţi
covrigeii sunt gustoşi
fiindcă suntem sănătoşi

covrigeii s-au întărit
fiindcă te-ai logodit
covrigeii sunt reci
fiindcă eşti un curvar împuţit

nu mai ştiu cum sunt covrigeii
dar mi-ar plăcea să te împuşc în ceafă ca pe o jigodie
să te spintec să te fac bucăţi şi să te dau la porci
să putrezeşti în pace şi înţelegere cu satana

cu alte cuvinte dă-i în morţii lor de covrigei
că am draci

Foarte frumos.

Si mai e o fraza la care ma tavalesc de ras, practic. O gramada de oameni ar putea-o gasi deranjanta, drept pentru care o sa dau link. Mie mi se pare doar foarte amuzanta si teribil de sintetizatoare. Insightful, cum ar veni. Aici.

Azi sunt pe poezie.

2009-02-20T12:59:00.000+02:00

I'm Eighteen

I'm Eighteen,
he's nine.
At night
I carry him to the ivory bed.
He's more son than man.
Damn the lousy matchmaker
who found me a husband
small as a nail.
In the middle of the night
he pisses on me.

Nu-i a mea, dar ar fi putut.

Superuseless Superpowers

2009-01-19T14:46:00.002+02:00

Pe langa Ultra Short-range Teleportation de mai sus, mai multe aici.

Brad Neely

2009-01-14T16:51:00.002+02:00

The outrageously quiet drawings of author of Baby Cakes.

Post Secret japonez

2009-01-05T16:59:00.001+02:00

pisicesti.

Tanti

2009-01-03T22:18:00.000+02:00

Normal Paula, tusa Ileana, tanti Profira, tanti Aurica de la gradinita, Cristina, Ioana, Corina si tanti Maria. Si tot neamul lor. Multe si nevazute.
“Tanti-care-face-curat” sau “tanti-care-o-ajuta-pe-mama”; si cateodata erau “tanti-care-are-grija-de-mine”.
Un fel de rude, rude trecatoare, care nu seamana cu nimeni din familie; suna plauzibil. Te obisnuiesti cu felul in care fac clatite sau supa sau mancarica de cartofi, cu ritmul de-a face curat, pe unele nici nu le simti, altele rad tot din cale, muta chestii, strica puzzle-uri (unele fac curat luna, altele, curat furtuna.. haha), te obisnuiesti cu glumele si ticurile lor si chiar cu necazurile lor. Care nu-s foarte diverse, cel mai des au soti alcoolici sau batausi, sau au avut odata, si atunci problema lor e ca-s habotnice – sau fericirea.
Si ele se obisnuiesc cu tine. Si invata sa-ti pastreze cotorul de varza, pentru ca-ti place, sau sa taie ceapa foarte mic, pentru ca altfel nu-ti place sau chiar sa se adrese pisicii pe nume, si sa-i vorbeasca frumos, pentru ca “e si ea om”.
Sunt foarte curate. Au aproape mereu degetele zbarcite de la apa.
Femei cu 5 clase, dar cu o spiritualitate socanta, care le permite sa se imprieteneasca cu copii, dar mai ales sa certe, sa prosteasca si sa alinte bunici. “Vai, domnu’, mai mare rusinea, ati cazut in gradina, stateati ca un gandac..”

Normal Paula zicea mereu “normal”. Pe ea o iubesc cel mai mult. De exemplu, “Normal am fost la piata dimineata, si am cumparat un pui normal mare.” Avea un sot, Nen’tu Vasile (am crezut multa vreme ca asa-l cheama pe el, Nentu), care cam bea. Uneori se imbatau amadoi si atunci se bateau. O data s-a enervat si l-a bagat in cada, fiindca era mai voinica decat el, si el s-a enervat mai tare, si Normal Paula a venit cu ochiul invinetit.
Pe tusa Ileana nici n-o mai tin minte, stiu doar ca era foarte ridata si imi amintesc ochii ei albastri, spalaciti si modelul sortului.
Tanti Profira devenise un fel de joc, ma jucam de-a ea, era mica-mica, peltica, maicuta si aparea din cand in cand la usa noastra, intotdeauna cu multe bagaje.
Tanti Aurica de la gradinita era o tiganca batrana care radea tot timpul, si spunea o poveste cu un iepuroi.
Cristina era o fata inalta, aproape uriasa. Odata s-a taiat foarte tare la deget, a umplut chiuveta de sange.
Ioana fura flori din gradina vecinilor si facea aranjamente. Noi o certam mereu, ea nu intelegea de ce si se intrista.
Corina isi punea fetita sa caute diftongi si hiaturi in ziare, ca sa nu se plictiseasca.
Tanti Maria mintea frumos o profesoara batrana si bolnava... “Haideti, ca eu am mai stat c-o doamna si ea s-a facut bine...”

M-am bucurat de ele.
Nu stiu cine le-a crescut, nu stiu cine le-a invatat sa creasca batrani.

true

2008-12-21T22:07:00.000+02:00

Despre neajunsurile fizice ale barbatilor: "Ee.. barbatii tre sa miroase a blana de oaie."

de viata

2008-12-21T22:03:00.000+02:00

Mi-am amintit ca fierul nu e mai rece decat mana ta; atata doar ca-ti fura caldura.

acasa

2008-12-04T17:02:00.001+02:00

Sunt oameni care, in metrou, citesc cartea celui de langa.
Eu ii citesc mesajele.
Si asta zicea doar atat: “Unt si salam. Lidia”

Si apoi am mancat singura, la Tip Top-ul din Crangasi, uber-trist. Varza calita cu snitel. Si la ultima inghititura, am descoperit ca aveam o bucatica de plastic in gura. Si nu m-am alarmat. Atat doar ca ma intrebam, o fi din varza, sau de la dentist de ieri, o bucata din separatorul ala pe care mi l-au infipt in gingie.

Orange wonders

2008-11-22T20:53:00.000+02:00

Cearta absurda cu inchis de telefonul, pe motiv de acuzatii in oglinda: ce reprosam eu, reprosa si ea. Parca ma certam cu mine-de-acum-5-minute. "tu crezi ca ai intotdeauna dreptate", "niciodata nu stii cum sa ma iei", "e i mposibil sa-ti spuna cineva ce nu vrei sa auzi" - le spuneam si le auzeam inapoi, ca un ecou idiot, alterat.
Inchid telefonul.
Ma suna din nou; raspund. Dintr-o eroare de retea, eu ma auzeam numai pe mine, iar ea numai pe ea. Parca a fost un ad la certurile noastre telefonice.

Biletaresele de teatru

2008-11-05T17:24:00.000+02:00

Oameni mici care intimideaza. Chelnerii de la restaurantele fitoase. Sau concierge-ii. Sau stilistii. Sau tipele de la casele de bilete de la teatru.

- Alo. (punct)
- Buna seara, .. as vrea sa fac si eu 2 rezervari pentru reprezentatia de diseara la ...
- 2 rezervari a cate locuri, domnisoara??
- Hihi, 2 locuri adica, ma scuza..
- Pai DA, ca 2 rezervari faceti in Parang!!

Nici nu pot sa le spun vanzatoare de bilete, ele n-ar putea fi niciodata vanzatoare. Tipele astea cu biletele sunt niste profesoare de pension, care plesnesc cu placere orice obrajor de tanar cosmopolit ne-scolit in ale teatrului. Ele te invata sa te prezinti cu numele intreg, ca doar nu comanzi la chinezi, ci faci o rezervare la o piesa. Daca incerci sa faci o rezervare cu cateva zile inainte, le jignesti: “Biletele la spectacolul de pe 23 s-au terminat de 2 saptamani, domnisoara.”. Si sa te fereasca Dumnezeu sa iesi inainte sa se termine piesa, ca ele sunt acolo, pe hol. Asteapta.

Sunt oameni care detecteaza foarte usor orice amator, care te judeca si te eticheteaza rapid, si tu simti si te ustura. Ah! inca un cost psihologic al statusului.

Cul porn

2008-11-05T10:14:00.001+02:00

Adult movie posters of the 60s and 70s, toata galeria. Or fi turn on mai mult pentru fete?

soupman

2008-10-29T18:27:00.000+02:00

Ieri am vorbit cu un om grasut, roscat si foarte pistruiat peste tot, ai carui pistrui mi-au adus aminte de supa de rosii cu smantana, cu pete mici, galbui. Bunbun. Il cheama Sebi.

Jonathan Glazer

2008-10-23T13:44:00.001+03:00

Spre rusinea mea, abia azi dimineata am aflat cine e omul asta.
Nu, nu e cel care a inventat glazura de mere ionatane (asa cum credea Laura).
Este un regizor, mainly de clipuri si ad-uri, mai exact de cateva dintre clipurile mele preferate si ad-urile mele preferate. Care aveau ceva in comun: ca erau regizate de el!
Deci omu asta a adus o gramada de bucurie in viata mea. Am dat din coada toata dimineata ca l-am identificat, in sfarsit.
Iaca ce-a facut: Rabbit in your headlights (best ever), Street Spirit, Karma Police, Live with me. Si astea: Guinness Dreamer si Surfer, Levi's Odyssey, seria Barclay's. Si multe altele.
L-am descoperit asa (astia sunt parintii lui, vorbind despre ce-a facut, foarte simpatici):

Jonathan, esti un geniu si te iubesc.

Micutul

2008-08-05T00:26:00.000+03:00

Mi-a petrecut seara in camera Cosminei, singura care are net deocamdata. Acolo se afla un aparat odorizant - ce exprimare handicapata, insa nu stiu cum sa-i zic altfel, e in afara lumii mele. El "stranuta" parfum din 10 in 10 minute. M-a speriat la inceput, insa m-am obisnuit cu el si il gasesc chiar simpatic. E de 1000 de ori mai viu decat orice planta.
In fine... s-a ivit ipoteza ca e un aparat odorizant alergic la parfum, la el insusi adica, si de-aia stranuta mereu.
Uite-l:

Gravidoaicele

2008-07-31T23:01:00.000+03:00

Am observat de ceva vreme. Gravidele sunt de fapt versiunile rele ale femeilor “normale“ care erau odata. Gravidele se belicosesc, explodeaza, tuna, se otarasc, se infiltreaza, poruncesc, transforma discutiile in asedii. Unele-si dau tot naprasnicul pe fata. Celelalte o ard insidios… genu cutitu-n spate, elegant, pe loc. Si toate astea, parand sa se comporte perfect natural.
Nu vorbesc despre cat de isterice sunt. Ci despre forta pe care o degaja si aerul de posibila lupta pe care il respira.
Totusi nu cred ca ele ataca, ci mai curand se apara. De orice. Probabil e firesc sa-si dezvolte un prinos de instinct de aparare. Dar am impresia ca e absolut dezorientat instinctul asta, e ca un fel de irigator de gradina. Improasca peste tot cu el.
Ce dubios… nu stiu cine isi ia energia de la cine, mama de la copil sau invers.
Oricum, gravidele sunt aproape niste capcaune. Si nu vreau sa ma gandesc la o capcauna gravida.

Radiohead - House of cards

2008-07-15T11:56:00.001+03:00

Foarte bun.

No cameras or lights were used. Mai multe aici.

Eram procrastinata si nu stiam.

2008-06-25T19:09:00.001+03:00

Haendel of the day

2008-06-19T23:21:00.001+03:00

Mi-a ramas in minte de prima data cand l-am vazut pe Mezzo.
Nu putea sa-l cheme decat Filip. Excelente miscari aviare. Lichefierea totala a creierilor are loc la minutul 4.18.
Daca divitatile ar trece prin stadiul de embrion, asa ar arata.

Ce cul, am o arie preferata!! Mi s-au umezit palmele.

bunny mandala

2008-06-10T11:32:00.001+03:00

sau the eternal essence of rabbit

Serie noua

2008-06-06T18:40:00.001+03:00

Mi se intampla lucruri interesante. Poate inspira pe cineva, ma gandesc. Unele-s mai scarboase.

O sa incep cu 2 chestii recente.
1. Am dat cap in cap cu un aurolac. Tare. A mirosit brusc a aurolac, da. Din parul lui. Eram la un magazin. M-am speriat si am fugit. El a inceput sa geama rar si sa spuna ca l-am lovit. Eu una am facut cucui.

2. Am baut apa (2 guri mici) dintr-un pahar in care era, in afara de niste apa (calduta btw), un servetel igienic, mentolat, folosit - cineva isi suflase nasul, stiu si cine. Nu puteam sa scuip, eram intr-o intalnire. In schimb m-a apucat un ras isteric. Ma gandesc ca n-am fost niciodata atat de intima cu cineva.

Virginele uriase si Oamenii tristi

2008-05-31T18:04:00.000+03:00

Fete grase, cu carnea alba si tare si cu figuri dragute. Miros bine si au haine perfect pe masura, de parca ar fi fost desenate peste ele. Nu au niciodata cosuri, unghii neingrijite, mustacioara sau par pe mana. Asta ca sa se razbune, parca, pe carnea lor multa.
Chipurile lor luminoase promit sa stie perfect cum sta treaba cu defularea si ciuda.
Niste papusi mari, care stiu ca sunt papusi si ca n-au nicio vina ca sunt mari, ceea ce le face exagerat de pudice si virginale. Si dragute.

Si oameni carora li se citeste pe fata ca o sa fie fascinati toata viata.

nothing really

2008-04-11T15:17:00.001+03:00

La coada la rotiserie. In spatele meu, un angajat DHL. M-am uitat la el; parea usor pe fuga, na, in capul meu, ca toti angajatii DHL. M-am simtit asa de prost incat mi-a venit sa-l las in fata mea.
Nu l-am lasat.

Fluturi negri

2008-03-27T23:14:00.000+02:00

Cred ca cine s-a despartit fix inainte de cutremurul din 77 s-a impacat inapoi. Probabil s-au gandit unul la altul chiar atunci, si s-au speriat si li s-a facut frica.
Si cine s-a despartit de Revolutie nu s-a mai impacat. Fiindca vremurile se schimbau oricum.

mi-au facut ziua

2008-02-29T11:27:00.001+02:00

asta, pentru ca, mi-a amintit de tripurile grele-bune. ca in ultima vreme am avut numai grele-rele.

si asta, fiindca a fost un semn ca chiar vine primavara. primavara aia. mai multe aici

ambele, din Marele Film Japonez.

Lumea din buzunar

2008-02-19T01:51:00.001+02:00

Lumea din buzunar e intunecoasa si calduta. Ramasa la fel din clasa a 2a, plina de nimicuri esentiale.
E cel mai curat loc murdarel. Si cel mai cunoscut lucru pe care nu-l vezi niciodata.
Un loc in care-ti transpira palmele de bine.

Dupa-urechile

2008-01-13T20:24:00.000+02:00

Cunoastem cu totii oameni care, atunci cand vorbesc despre ce lucreaza, se aprind. Pentru ca le place mult ce lucreaza.
Celor mai multi le stralucesc ochii.
Dar am descoperit, acum ceva timp, oamenii carora le stralucesc dupa-urechile. Niste dupa-urechi curate, atente, sfidatoare, aproape taioase.
Cel mai probabil, ii gasim in intalniri despre cifre si scheme si planuri si informatii secrete. Intalniri in care eu ma simt inutila. Si complexata de dupa-urechile mele calde, rosii si molcute.

Sa ne imprietenim cu toate starile noastre...

2008-01-07T17:09:00.001+02:00

... fiindca n-o sa scapam niciodata de ele.

http://www.youtube.com/watch?v=E185zopXrxs&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=o4cKSq4Y12E&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=ff8XTOvbzU8&feature=related

Cadouri

2007-12-21T23:01:00.001+02:00

Mi-am amintit zilele astea.
Exista cel putin patru tipuri. Si ma intreb de ce. Si ce inseamna asta.

Exista cadourile "ia de-aici", cele de complezenta, cel mai putin interesante. Iei ceva pentru vreo nulitate inoportuna. Si atunci nu prea te intereseaza ce iei, iar cadoul tinteste cel mult la o entuziastmare minora in momentul daruirii. Ma rog. Cadourile astea oscileaza pe axa "il dau mai departe" - "merge".

Mai exista cadourile "asta cred eu ca esti", trivializate prin sintagma "l-am vazut si m-am gandit la tine". In cadourile astea se pune suflet. Sunt cel mai interesant de analizat cadouri, pentru ca dau de gandit. Ele spun multe despre cine crede omul ca esti, de ce anume te leaga in capul lui, ce asteapta, ce vrea de la tine si poate ca n-are. Astea au si cel mai mare grad de risc. Daca esti din alt film cu cadoul pe care l-ai primit, omul a cam pus-o. Si de obicei isi da seama si e aiurea. Cadourile astea se plimba pe axa dezamagitor - flatant (uneori merg pana la fascinant de flatant).

Asa.. mai sunt cadourile "uite, asta sunt eu, mai mult decat stiai tu". Cadoul e clar reprezentativ pentru cel care daruieste. Asta inseamna ca individul crede ca legatura e suficient de puternica incat tu sa vrei sa afli si sa te bucuri si de alte bucati din el. Sau, mai inseamna, dar destul de rar, ca omul vrea sa i te bagi si mai adanc in suflet. Cadourile astea se misca pe axa arogant- induiosator.

Patru feluri am zis? Ei, numai trei.

Si mai sunt banii. Daa, banii. Eu-s ok cu banii...

E misto de analizat in relatiile de durata. De pilda, daca omul face numai cadouri C, si tu ii faci ui numai cadouri B, cam esti sub papuc.

Mama, ce post de planner.

in memoriam

2007-12-02T21:38:00.000+02:00

Chiar si lucrurile mari se intampla scurt.

De cele mai multe ori clipele acelea (in care se petrec lucrurile mari) sunt mici fiinte. Unele devin, un timp, o vocea a doua interioara un pic falsa, insa nestanjenita; altele se dezvolta incontinuu si pulsatil, naucindu-ti brusc tot felul de claritati cotidiene.
Si asa, in noi, un sarut tine saptamani, o spaima dureaza luni, un om moare ani de-a randul.

Iar dilutia asta temporala pare sa se propage in ambele sensuri. Si dupa, dar si inainte de faptul intamplat.
Clipa aceea "dezastruoasa" devine o moarte in sine. Tot ce a condus la ea, cu sau fara legatura cu ea, se transforma intr-o viata utopica, accident dupa accident, coincidenta dupa coincidenta, fatalitate dupa fatalitate. Ganduri, presimtiri, figuri, cifre, semne divine ies, in ordine inversa, de nicaieri, si de-construiesc viata clipei mari. Ele sunt locuri in care poate ca ar fi fost previzibil ce-avea sa urmeze. Pentru ca acum, totul apare foarte legat.

O viata de om, compusa din astfel de momente, ar fi exponential mai lunga. Si latita pe dimensiuni suprapuse neordonat. Prea greu. Din fericire, clipele mari sunt tare putine, atatea cate putem duce.

Bellu

2007-10-07T16:46:00.000+03:00

Nu cunosti un oras pana cand nu-i cunosti mortii.

Primii morti, mortii de demult, mortii de-acum. Mortii batrani, mortii tineri. Mortii celebri si mortii sfinti. Mortii frumosi si mortii-de-care-nu-se-vorbeste.

Locurile sunt intotdeauna ale mortilor.

oamenii batranesti

2007-08-24T16:22:00.001+03:00

Exista oameni la care cand ma uit, ii vad exact cum erau cand erau mici. Cei mai multi imi apar neajutorati si palizi, genul “fes in aprilie”.
Dar nu despre asta voiam sa scriu. Ci despre oamenii batranesti. (Nu, nu batraniciosi.)
Nu pot sa spun exact ce anume ii leaga, ce ma face sa-i numesc asa (evident, exclud varsta, fiindca eu vorbesc despre oameni tineri). De cele mai multe ori e vorba de lentoarea cu care abordeaza o problema. Sunt genul de oameni care chibzuiesc, care au nevoie sa “se descalte”, ca sa poata sa te ajute. Si au masura lucrului bine facut. O fi profunzime? Da, dar nu numai. Sau nici macar.
Ce altceva?
De exemplu, oamenii astia se pricep foarte bine sa lege sireturile pantofilor. Daca nu te simti bine, o sa te intrebe daca ai mancat. Parul lor miroase de cele mai multe ori a soare.
Exista anumite glume la care ei o sa rada intotdeauna, glume cu fond, asezate, a la Toma Caragiu.
Nici nu stiu exact care e binele pe care mi-l fac oamenii batranesti. Dar ii caut, si daca ii gasesc, e semn bun.

Nu sunt facuta pentru somn

2007-08-12T18:56:00.000+03:00

Gata, m-am hotarat.

Somnul meu refuza sa fie al meu. Ma oboseste, sau ma triseaza, sau ma repede.
In locul lui, cel mai des dau peste mine vise nebune, inutil sa le descriu, stiu doar ca alea da, sunt ale mele, cel mai probabil sunt un fel de viata a doua, m-am obisnuit cu ele de foarte mult timp si nu fac mare caz.
Visele urate nu prea s-au legat de mine. Cele mai urate vise ale mele sunt asa de frumoase, incat, atunci cand ma trezesc, plang ca nu-i nimic adevarat.
De cele mai multe ori il alung cat pot de mult. Pe somn. Probabil de asta vine foarte greu. Se lasa chemat, de fapt implorat cu umilinta si frustrare. Si atunci il simt cum vine incet, insidios, incurcandu-mi mintile de tot. Ca un isteric care, in loc sa traga o palma, isi ciupeste adversarul, care e mai puternic si mai mare decat el, in mii de locuri. Si tot sunt fericita sa ies din el asa, ciopartita.
Rareori somnul se lupta cu mine fatis. Exista dati in care, cand ma trezesc, am nevoie sa ma asez pe un scaun. Am dormit bine, dar am obosit. "M-a facut".
Cu toate astea, sunt mereu incredibil de geloasa pe cei care dorm, pe cei care traiesc cu somnul. As vrea sa-l iubesc, sau macar sa-l suport, dar nu pot, nu pot.
Sincer, eu nu cred c-am inchis vreun ochi in burta maica-mii.

oamenii nehotarati

2007-07-31T20:53:00.000+03:00

cei care incep un lucru si renunta. cei care ezita. cei care se framanta, poate cel mai mult pentru ca ezita.
cei pe care, profesional, nu ii poti inchide intr-un cuvant.
cei care cred ca au un rost, si nu e drept sa nu si-l gaseasca intru totul.
ii inteleg si ii respect.

sunt de-a lor.

I sometimes feel like...

2007-07-24T11:20:00.001+03:00

http://www.florentijnhofman.nl/

Filosofic

2007-07-18T22:03:00.000+03:00

La teatru.
eu: "Incepe."
ea: "Incepe sa inceapa, adica."
...
ea: "Continua sa inceapa."
...
ea: "Acum se sfarseste sa incepa."
eu: "Si asta ar fi...cum?"
ea: "Incepe."
eu: "Ei, asa nu mai merge."

Dureri

2007-07-17T15:46:00.000+03:00

Reparatii pantofi, croitorii, ceaprazarii, locuri unde poti sa ascuti cutite – Bucurestiul e plin de astfel de jucarioare comerciale. Epifanii interbelice. Putinele semne pitoresti ale atemporalitatii in care traim.In fine. Te-ai astepta sa gasesti acolo o clientela prezivizibila – batrani nostalgici sau oameni “fara parale”. Mai putin la pantofari.
La pantofari vin multi oameni tristi. Sunt oameni care aduc la doctor o incaltare prea draga ca sa fie aruncata; e inca vie si prea frumoasa ca sa moara. Oamenii astia aproape implora. Puteti sa faceti ceva cu el (cu pantoful)? Sa fie la fel ca inainte? Sa fie ca celalat? Se mai poate salva ceva?... Pantofarul se uita, cantareste, intoarce incaltarea pe toate partile, in mainile lui negre, in care totusi nu ti-e frica sa lasi sa cada o sandaluta galbuie. Ii trece ceva prin cap, se vede, incearca o manevra cu mana libera. Ofteaza. Incercam.. Stapanul se lumineaza, si zice ca-i dispus sa plateasca acum si sa treaca oricand sa-l ia acasa. Eventual mai povesteste despre inca un bocanc bolnav. Oare ala...? Aduceti-l maine, bubuie din nou pantofarul.
O camera micuta, prafuita, cu miros de beci, plina de emotii.
Sau poate sunt eu sarita.

Duminicile

2007-07-10T15:45:00.001+03:00

Duminicile aduc intotdeauna stari de sfarsit. Sunt un fel de apusuri roz-strident, aproape ciclame, pe fundalul carora vegeteaza niste resturi de uzina, cu turnuri si scorojeala.
N-am inteles niciodata de ce am simtit asta.
Singurul sentiment suportabil de duminica e un fel de topire, de lene cosmica asumata. Lucrurile intra in mine, ne dezintegram-unim, si normal ca devin din ce in ce mai grea, si respir mai greu, si mai misc din ce in ce mai greu. Si pentru scurt timp sunt incadrata acolo, intre niste ziduri, sau sub un cer. Mi se intampla rar sa fiu incadrata, si de asta imi place, intr-un fel pervers. Dar starile astea nu vin des.
Duminicile de toamna sunt cele mai grele. Cu ciori si miros de fum de frunze si ceata, imaginea-cliseu care urla “trebuie sa se intample ceva”, dar nu se intampla niciodata nimic.
Duminica imi place sa stau de vorba cu oameni deprimati, sa vad filme grele, sa fiu singura, macar o bucata de zi. Sa fixez cu ochii crucea de lemn de pe peretele mare, alb, de langa pat. Sa-mi zgarii urechile cu opera. Sa ma bata soarele in cap sau sa ma friga talpile. Sau sa ma doara gatul.

O luna de duminici. O fi si asta o versiune a apocalipsei.